marți, 20 decembrie 2016

Galaţi

Fiindcă citisem multe materiale despre cât de frumos şi atractiv este Galaţiul şi eu până nu văd cu ochii mei nu cred, am decis să plec într-o excursie de documentare direct de la faţa locului. Aşa că prezentul material se doreşte a fi o reclamă, o pledoarie şi o promovare pentru superbul oraş Galaţi !
Atestat documentar încă din secolul al XV-lea (mai exact în anul 1445), într-un act semnat de către domnitorul Ştefan al II-lea târgul (pe atunci), Galaţi începe să cunoască o perioadă înfloritoare de abia  în 1484, când după cucerirea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă de către turci, Galaţiul va rămâne singurul port al Moldovei cu rol important în comerţul intern, dar şi în cel polono-turc. În secolul al XIX-lea  faima Galaţiului devenise atât de mare, fiind mai cunoscut în lume decât în ţară, drept urmare, oamenii de seamă ai vremii, printre care patrioţii Mihail Kogâlniceanu, Alexandru Ioan Cuza şi Costache Negri care pregăteau unirea Principatelor Române se gândeau serios la Galaţi ca noua capitală a Principatelor datorită comerţului şi economiei care era în avânt. O simplă estimare a vremii a tuturor lucrurilor exportate sau manufacturate la Galaţi trecea de 110 milioane de lei. Nu poţi să nu-ţi pui întrebarea „Oare cum ar fi arătat acum România dacă am fi avut capitala la Galaţi !?!?”, ce orăşel de provincie ar fi fost Bucureştiul, cum ar fi mers metroul pe sub Dunăre sau cum ar fi fost asanat lacul Brateş, pentru a face loc Aeroportului Internaţional Galaţi sunt lucruri care acum par simple fantezii dar care, cu siguranţă s-ar fi întâmplat dacă Galaţiul ar fi devenit capitală în secolul al XIX-lea !
Revenind la zilele noastre oraşul Galaţi, este un fost oraş muncitoresc care încearcă să-şi regăsească identitatea şi să îşi promoveze valorile culturale, artistice şi arhitectonice. Şi fiindcă aceste valori creează potenţialul turistic al oraşului permiteţi-mi  să vă ofer o scurtă listă  cu ceea ce este de văzut în Galaţi.
·                    Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii -  cu cele 5 secţii distincte ale sale Grădina Botanică, Acvariul, Observatorul AstronomicPlanetariul, Grădina Zoologică, oferă vizitatorului o incursiune în tainele naturii;
·                    Casa Memorială Alexandru Ioan Cuza – amplasată chiar  pe locul fostei case a pârcălabului de Covurului, construită de către Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României (1859 - 1866);
·                    Muzeul de medalistică, filatelie şi numismatică – amplasat  lângă Casa Memorială A. I. Cuza, găzduieşte foarte multe colecţii interesante de medalistică, numismatică şi medalistică;
·                     Muzeul de Istorie  -  inaugurat la 24 ianuarie 1939, cu ocazia celei de-a 80-a aniversare a Unirii Principatelor Române, în casa care a aparţinut familiei Cuza şi unde Alexandru Ioan Cuza a trăit;
·                     Muzeul Satului – având  ca locaţie un spaţiu generos, chiar în Pădurea Gârboavele, Muzeul Satului Galaţi reconstituie sub aspect etnografic tipul de locuinţe specific zonei gălăţene;
·                    Muzeul de artăeste primul muzeu de artă contemporană românească din ţară, inaugurat în anul 1967 a fost conceput structural să prezinte cele mai noi tendinţe ale fenomenului plastic în devenire;
·                    Palatul Navigaţiei cunoscut şi ca Gara Fluvială,datează din ultimul deceniu al secolului XIX, începutul secolului XX, fiind proiectat de către arhitectul Petre Antonescu;
·                    Palatul Universitar – actuala clădire a Universităţii Dunărea de Jos, conceput iniţial ca Palat de Justiţie, este opera arhitecţilor Grigore Cerchez şi Vîrnav, a fost construit între anii 1911-1913;
·                    Palatul Poştei – amplasat chiar în centrul municipiului Galaţi, această clădire, datată 1908, găzduieşte şi în zilele noastre sediul Poştei Centrale a oraşului Galaţi;
·                    Palatul Copiilorsau Casa Robescu aşa cum mai este cunoscută este construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după planurile celebrului arhitect român Ion Mincu;
·                    Faleza Dunării – o spectaculoasă zonă de promenadă, relaxare şi agrement, devenită de-a lungul existenţei sale unul din simbolurile turistice ale municipiului Galaţi;
·                    Catedrala Arhiepiscopală Dunărea de Jos – este situată pe Calea Domnească, vechea arteră principală a oraşului; este centrul vieţii spiri­tuale, liturgice şi bisericeşti din cele două judeţe ale eparhiei, Galaţi şi Brăila;
·                    Biserica Romano-Catolică – este un monument de arhitectură de secol XIX, amplasat în Calea Domnească la numărul 86, care este construit în anul 1844 şi extins în anul 1873;
·                    Biserica fortificată „Sfânta Precista" – actualmente este cea mai veche construcţie din Galaţi, fiind sfinţită ca lăcaş de cult în septembrie 1647, în timpul domnitorului Vasile Lupu;
·                    Poarta Hanului Otoman – se află amplasată  în spatele restaurantului Continental din Centrul Galaţiului, undeva pe Strada Alexandru Ioan Cuza. Este tot ce a mai rămas din fostul Han Otoman;





Poţi spune că, practic “Comorile arhitecturale” se găsesc la tot pasul prin Galaţi, încât nu m-ar mira ca într-o zi oraşul să fie ales Capitală Culturală Europeană. Pe principiul pe ăştia îi avem cu ăştia defilăm, Galaţiul se mândreşte cu multe personalităţi din care îi amintim aici pe Virgil Madgearu (1887-1940), matematician, economist, sociolog şi om politic, fost ministru de finanţe > Temistocle Popa (1921 – 2013), compozitor, textier şi instrumentist > Camil Ressu (1880 – 1962), pictor, personalitate marcantă a artei româneşti > Andreea Antonescu (n. 1982), cântăreaţă de muzică pop > Tudor Caranfil (n. 1941), cineast, istoric şi critic de film > Ludovic Feldman (1893 – 1987), violonist şi compozitor > Adrian Enache (n. 1966), celebru cântăreţ de muzică uşoară > Florin Cernat (n. 1980), fotbalist de naţională, sau Costel Constantin (n. 1942), prestigios actor de teatru şi film. Lista personalităţilor şi cetăţenilor de onoare ai Galaţiului este foarte mare şi nu-mi doresc să vă plictisesc cu ea.

Oricât de multe poze şi informaţii aş ataşa acestui articol, nimic nu poate egala splendoarea de la faţa locului, tocmai din aceste considerente îmi voi lua libertatea să închei aici acest material, nu înainte de a vă lăsa invitaţia să vizitaţi superbul oraş Galaţi. OK am să vă spun şi când să veniţi aici în vizită, vizitaţi Galaţiul vara atunci  când briza Dunării face suportabilă canicula, vizitaţi Galaţiul toamna atunci când ruginiul frunzelor va creea o simbioză cu arhitectura oraşului, vizitaţi Galaţiul iarna atunci când neaua aşternută va înveli Dunărea cu un covor alb, vizitaţi  Galaţiul primăvara atunci când natura reînvie şi parcurile oraşului prind viaţă, într-un cuvânt vizitaţi  Galaţiul oricând pentru că merită !!!

Făgăraş

”Ai grijă să nu uiţi să iei şi nişte brânză  Făgăraş, dacă vrei să-ţi fac prăjitură !”, aşa-mi zicea mama când mă trimetea la cumpărături. De fapt termenul ”Brânză Făgăraş” nu se referea la o anumită marcă sau producător ci la un anumit tip de brânză ce se comercializa încă de pe vremea bunicilor noştri. Chiar dacă mai nou brânza Făgăraş este produsă în Ungaria, cu lapte din Italia, cu angajaţi din Albania şi tehnologie din Germania, brânza Făgăraş a fost, este şi va fi un produs românesc.
Exact sub aceste auspicii am decis să-mi iau gaşca şi să facem o incursiune în superbul oraş braşovean Făgăraş. Şi fiindcă am fost acolo vă rog să-mi permiteţi să vă fac şi dumneavoastră o scurtă prezentare a acestui municipiu din România.
Făgăraş, sau Fogaras în maghiară, sau Fogarasch în germană este un oraş atestat documentar încă din secolul al XIII-lea, mai exact din anul 1291. Două decenii mai târziu, în anul 1310,  voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor începe construcţia unei cetăţi aici în Făgăraş. Cetatea Făgăraşului, împreună cu Amlaşul, au fost acordate în Evul Mediu de regii Ungariei ca feude domnilor munteni care se puneau sub protecţia lor. Între aceştia s-au numărat Vladislav Vlaicu (1364-1377), şi Mircea cel Bătrân, voievod al Ţării Româneşti, (1386-1394 şi 1397-1418). De-a lungul secolelor Cetatea Făgăraşului a rezistat vremii şi vremurilor, ajungând în zilele noastre un important obiectiv turistic. Ajungând la zilele noastre vreau să vă mai spun că după restructurările de la Combinatul Chimic Nitramonia, disponibilizaţii au fost încurajaţi şi ajutaţi să se reorienteze către diverse activităţi turistice (ghizi, hotelieri, transportatori, comercianţi).
Ştiu, v-am obişnuit cu liste concrete de atracţii, aşa voi proceda şi-n acest caz, lăsându-vă o listă practică, în ordine alfabetică, pentru a nu fi acuzat de afinităţi, cu ceea ce aveţi de făcut şi vizitat în Făgăraş:

·                     Biserica Evanghelică – ce este poziţionată chiar în Piaţa Republicii, actuala biserică a fost ridicată în anii 1842-1843 după ce edificiile anterioare au fost distruse rând pe rând;
·                     Biserica greco-catolică – ridicată la sfârşitul secolului al XX-lea, mai exact în anul 1995, a reuşit de-a lungul anilor, să se impună ca atracţie turistică prin arhitectura ei deosebită;
·                     Biserica reformată – amplasată chiar pe Bulevardul Unirii biserica a fost construită între anii 1712-1759 şi al cărei ctitor a fost scriitorul maghiar Árva Bethlen Kata;
·                     Biserica Sf. Nicolae – ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu din anul 1698, se află amplasată pe strada Tudor Vladimirescu undeva la numărul 16;
·                     Biserica Sfânta Treime – ridicată în anul 1783, se află pe strada Codru Drăguşanu la numărul 7, fiind de asemenea inclusă în Lista Monumentelor Istorice din România;
·                     Casa în care a locuit episcopul român unit Inocenţiu Micu-Klein între anii 1729 şi 1737 – o clădire monument istoric de secol XVIII, amplasată pe strada Tudor Vladimirescu;
·                     Catedrala Sf. Ioan Botezătorul – cel mai impozant locaş de cult al oraşului, nefinalizată încă,dar care reuşeşte să atragă ca un magnet foarte mulţi turişti;
·                     Cetatea Făgăraşului – cel mai important obiectiv turistic al municipiului, datată încă din secolul al XIV-lea, devenit inevitabil un adevărat simbol al oraşului;
·                     Mânăstirea franciscanilor şi biserica romano-catolică sunt situate pe strada Vasile Alecsandri, la numărul 1, încă din secolul al XV- lea a existat in Făgăraş o mânăstire cu biserica romano-catolică;
·                     Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial – monumentul  a fost ridicat în anul 1931  şi cinsteşte memoria ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial
·                     Monumentul Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului – o aducere aminte a ceea ce a însemnat comunismul, monumentul este amplasat aproape de intrarea în cetate;
·                     Muzeul Ţării Făgăraşului – o impresionantă şi fascinantă instituţie muzeală, găzduită chiar în spectaculoasa Cetate a Făgăraşului, cea mai apreciată atracţie turistică a oraşului;
·                     Statuia lui Badea Cârţan – amplasată chiar în faţa Casei de Cultură, de aici din oraş, statuie care vine să amintească, încă odată, de originile neamului românesc;
·                     Statuia Doamnei Stanca – a fost realizată în anul 1938 de către sculptorul Spiridon Georgescu (1887-1974) şi este aamplasată chiar în faţa cetăţii;
·                     Zilele Cetăţii Făgăraş – manifestare cultural-artistică ce se desfăşoară (de regulă), în luna august primul week-end de după marea sărbătoare de Sfânta Maria;

Acum că aţi aflat ce se poate vizita aici în Făgăraş, nu-mi rămâne decât să vă mai spun cum puteţi ajunge aici în oraş. Feroviar cu legături directe din Bucureşti, Sibiu, Râmnicu Vâlcea sau Braşov sau cu legături din orice alt oraş major al ţării. Rutier 235 km. din Bucureşti, 78 km. distanţă de Sibiu, 266 km. depărtare de Craiova, la 67 km. de Braşov sau 112 km. faţă de Târgu Mureş. Din punct de vedere aerian se poate spune că Făgăraş este deservit de Aeroportul Internaţional Sibiu, Aeroportul Transilvania din Târgu Mureş şi (mult aşteptatul) Aeroport Internaţional Braşov.

Făgăraş este, totodată şi locul ideal de plecare în drumeţii în munţii Făgăraş sau spre atracţiile Ţării Făgăraşului. Aşa că eu închei acest material lăsându-vă invitaţia de a vizita Făgăraşul, dar nu înainte de a vă spune când este momentul ideal de a face o vizită aici. Vizitaţi Făgăraşul vara atunci când canicula din marile municipii devine suportabilă la umbra munţilor,vizitaţi Făgăraşul toamna când ruginiul frunzelor creează un peisaj de basm, vizitaţi Făgăraşul iarna atunci când mantia albă a zăpezii, îmbracă munţii şi oraşul vestind sărbătorile de iarnă, vizitaţi Făgăraşul primăvara când natura se trezeşte la viaţă iar verdele vă  va creea o stare de bine, vizitaţi Făgăraşul oricând fiindcă este acel loc din România care merită să fie vizitat !!!

sâmbătă, 30 iulie 2016

Iaşi

Nu fusesem niciodată în "dulşili târg al Ieşilor", aşa că pe 25.06.2016 mi-am luat gaşca şi am plecat în fosta capitală a Moldovei. Practic, fără teama de a greşi,  s-ar putea spune că i-am luat mai mult cu forţa dar a meritat.












A fost foarte frumos şi foarte obositor, dar un lucru este clar pentru vizitarea Iaşiului ai nevoie de o săptămână întreagă şi să fii cazat la unul din hotelurile de aici din oraş.



















Dar eu vă asigur că merită absolut orice efort !!!

sâmbătă, 16 aprilie 2016

Completare

     





Şi fiindcă agitaţia cotidiană, este posibil să m-o fi făcut să rateze vreo destinaţie în care am fost, recomand cu cea mai mare dragoste şi căldură blogul ARTICOLE PRACTIC unde veţi găsi (sub formă de articol A5), câteva din locurile spectaculoase pe unde am umblat. Aşa că NU vă sfiiţi să daţi şi pe acolo câte un click.

sâmbătă, 20 februarie 2016

Pucioasa

Sulful sau pucioasa este un element chimic ce are numărul atomic 16 şi are simbolul chimic „S”. Dar aceasta nefiind o lecţie de chimie vă voi povesti despre oraşul dâmboviţean Pucioasa. La Pucioasa am fost în vara lui ’89, dar fiindcă ar fi fost total aiurea să vin cu istorisiri de acum mai bine de un sfert de secol, am mai făcut un sejur balnear în acest an aşa că la acest moment vă pot informa ce şi cum stau treburile cu această staţiune de la noi din ţară.

Prima atestare documentară, datează încă din anul 1538, de pe vremea domnitorului Matei Basarab. De abia peste aproape 3 secole, în anul 1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un medic militar rus ajuns aici în zonă, în timpul ocupaţiei ţariste a Ţării Româneşti, Pucioasa s-a dezvoltat ca staţiune balneoclimaterică, luând denumirea actuală de Pucioasa, asta datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular  şi pucioasă. Un secol mai târziu, mai exact la 7 septembrie 1929, prin Decretul Regal nr. 9431, staţiunea Pucioasa primeşte statut de oraş, fiind totodată momentul când Pucioasa începe să se impună, demografic, economic şi turistic în faţa localităţilor învecinate. 7 decenii mai târziu, în anul 1999, prin H.G. nr. 510/1999 localitatea a primit statut de staţiune turistică de interes naţional, fiind o staţiune balneoclimaterică de tip integrat, care dispune de echipamente specifice de interes zonal şi naţional. Aici putându-se trata afecţiuni  reumatismale degenerative abarticulare, inflamatorii, post-traumatice şi postoperatorii ale aparatului locomotor, afecţiuni respiratorii, afecţiuni O.R..L. , afecţiuni dermatologice.şi altele.


Ajungând în zilele noastre Pucioasa este un oraş cu o populaţie de 14.254 locuitori (conform recensământului din 2011) şi se află la o altitudine de 400 metri în judeţul Dâmboviţa, pe Valea Ialomiţei Superioare. Aşa cum este lesne de înţeles principala ramură economică este turismul, 3 hoteluri şi multe pensiuni asigurând cu brio necesarul de cazare şi tratament balnear aici. Din punct de vedere financiar-bancar, principalele 6 bănci au agenţie aici în oraş, de asemenea primele 3 lanţuri de farmacii au deschise şi aici câteva unităţi. Transportul în şi din Pucioasa este asigurat de nueroase curse de microbuze şi autobuze, dar şi feroviar prin gara monument istoric datată încă din anul 1894. În rest magazinaşe şi case de amanet, văzând şi analizând localnicii îţi vei da seama că totuşi cel mai important agent economic din Pucioasa este din … Fieni, fiindcă mulţi dintre localnici au salopete, bluze sau geci cu însemnele acestuia.
Viitorul oraşului este educat în cele 3 grădiniţe, 4 şcoli, un grup şcolar industrial, un club al elevilor şi un colegiu naţional (Nicolae Titulescu). Studiile universitare se aprofundează la 22 km. distanţă, în Târgovişte. Şi fiindcă am vorbit de distanţe vă pot spune că Pucioasa se află la 70 km. de Ploieşti, 100 km. distanţă de Bucureşti şi Braşov, 90 km. distanţă de Piteşti şi 22 km. de Târgovişte.
Ştiu aveţi dreptate, de istorii şi statistici este plin Internetul, aşa că permiteţi-mi să vă ofer o listă completă cu ceea ce puteţi face şi vizita într-un concediu întreg aici la Pucioasa. Pentru evitarea nemulţumirilor privind clasificarea şi iportanţa obiectivelor, lista va fi editată în ordine alfabetică.

·        Biblioteca Orăşenească ”Gheorghe N. Costescu”, o spectaculoasă capodoperă arhitecturală de secol XIX, amplasată central chiar în imediata vecinătate a oraşului Pucioasa;
·        Biserica  "Sf. Mare Mucenic Gheorghe” amplasată în plin centrul staţiunii pe strada Trandafirilor la numărul  51, un lăcaş ortodox care este datat la jumătatea secolului XIX, mai exact din 1855;
·        Biserica "Sfinţii Voievozi”, din cartier Şerbăneşti datată 1894 şi purtând hramul Marelui Ierarh Nicolae, înscrisă de asemenea în Lista Monumentelor Istorice din România şi având codul DB-II-m-B-17671;
·        Casa Mielu Pietrosanu, ulterior sediu al Subocârmuirii Plaiului Ialomiţa situată pe strada Ion Heliade Rădulescu din cartierul Şebăneşti, datată încă din secolul al XIX-lea;
·        Cetatea Sfântă Noul Ierusalim din strada Glodeni Vale, Nr. 65B, un foarte interesant şi controversat locaş de cult ortodox, cu o arhitectură deosebită şi foarte spectaculoasă;
·        Crucea din deal o interesantă cruce amplasată pe dealul de pe celălalt mal al râului Ialomiţa, loc de unde veţi avea o panoramă asupra staţiuni şi unde se ajunge trecând prin cariera de gips;
·        Excursie ( cel puţin una) în spectaculoasaşi fascinantă, fostă capitală a Ţării Româneşti, Târgovişte, acolo unde atracţiile şi tentaţiile turistice sunt într-un număr copleşitor de mare;
·        Gara o impresionantă clădire utilitară datată încă din anul 1894 şi înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din România, la poziţia DB-II-m-B-17665, din păcate cam uitată de toţi;
·        La nuci un foarte interesant loc de întâlnire creştină şi tradiţie multiseculară de Duminica Mironosiţelor (a 3-a duminică a Paştelui), aflat în comuna învecinată Bela;
·        Lacul de Acumulare Pucioasa, un spectaculos complex hidroenergetic intrat în circuitul hidroenergetic în 1974, care are o suprafaţă de 91 ha şi unde sute de raţe sălbatice au casă;
·        Mânăstirea Bunea amplasată în comuna învecinată, Vulcana Băi, ctitorie din anul 1654 a boierului Bunea Grădişteanul care a ridicat acest lăcaş în semn de slavă faţă de Dumnezeu;
·        Monumentul eroilor oraşului Pucioasa căzuţi în Primul Război Mondial amplasat în plin centrul staţiunii la intersecţia străzii Republicii cu strada Fântânelor;
·        Moţăieni comuna învecinată acolo unde veţi descoperi un interesant monument al eroilor, o biserică seculară şi o cruce de piatră datată 1676 toate înscrise în Lista Monumentelor Istorice din România;
·        Monumentul eroilor oraşului Pucioasa căzuţi în Cel De-al Doilea Război Mondial, amplasat la intrarea în Parcul Independenţei, inaugurat la data de 26 septembrie 1998;
·        Muzeul Aripi Româneşti situate în strada C.Olănescu, la numărul 9, mai degrabă o expoziţie de machete diplome ale cercului de aeromodele de la Clubul Copiilor, dar unde sunt şi avioane adevărate;
·        Muzeul de Etnografie  aflat pe strada Primăverii, la numărul 1, o foarte atractivă şi inedită radiografie a istoriei staţiunii Pucioasa de la atestare şi până în zilele noastre;
·        Parcul Independenţei care datează încă din secolul al XIX-lea şi se află amplasat undeva în apropierea bazelor de tratament (cca. 300 – 400 m.) o oază de verdeaţă în plin centrul staţiunii.
·        Podul de Cale Ferată amplasat la ieşirea spre Fieni şi construit 1908 - 1912 podul de cale ferată este înscris de asemenea în Lista Monumentelor Istorice din România;
·        Tabăra de sculptură în lemn, amplasată chiar în parcul central o inedită şi atractivă incursiune în lumea artei coordonată de sculptorul Liviu Brezeanu, locuitor al oraşului;

Manifestările culturale şi artistice care se desfăşoară în staţiunea Pucioasa, nu sunt multe la număr dar dat fiind importanţa lor în promovarea şi dezvoltarea turistică a oraşului le voi enumera în rândurile următoare.

·        Festivalul "Primăvara     albastră", un festival, concurs naţional de literatură şi creaţie literară, ce se desfăşoară în luna mai.
·        Festivalul "Steluţele  Pucioasei", un concurs naţional de muzică destinat copiilor (pe categorii de vârstă), ce se desfăşoară primăvara.
·        Festivalul şanselor tale o atractivă manifestare culturală, desfăşurată în luna noiembrie, incluzând ateliere de creaţie artistică, simpozioane şi cluburi.
·        Memorialul Henri Coandă, cel mai longevivă competiţie de aeromodele organizate în România.
·        Serbările Băilor Pucioasa un eveniment ce are loc în fiecare an în luna iunie, cu ocazia atestării oraşului ca staţiune turistică de interes naţional
·        Târgul Artelor   Meşteşugăreşti o manifestare desfăşurată la început de septembrie, ce adună meşteri tradiţionali şi de artizanat din toate colţurile ţării.














Acum fiindcă vă observ uimiţi şi fascinaţi, de faptul că nu ştiaţi atâtea despre Pucioasa mie nu-mi mai rămâne decât să vă invit şi pe dumneavoastră să vizitaţi fascinanta staţiune dâmboviţeană, Pucioasa eu deja am vorbit cu oamenii de acolo, ne aşteaptă, să nu întârziaţi !!!

Mărăşeşti

Dacă locuitorii oraşului Satu Mare sunt sătmăreni, cei din Bucureşti sunt bucureşteni, cei din Sibiu sunt sibieni şi cei din Oradea sunt orădeni să se determine cum se numesc locuitorii oraşului Mărăşeşti !?!?
Cu această dilemă ce nu-mi dădea pace de ceva vreme, m-am suit dis de dimineaţă în tren şi m-am îndreptat spre oraşul Mărăşeşti spre a vizita, printre altele, Mausoleul Eroilor Români căzuţi în luptele din Primul Război Mondial. După 2 ore şi 50 de minute cei 160 kilometri dintre gara Ploieşti Sud şi gara Mărăşeşti s-au terminat, aşa că iată-mă în gara Mărăşeşti încercând să aflu cum ajung la mausoleu întreg un organ de ordine, pe care-l consider cel mai abilitat şi responsabil să mă informeze, ”O luaţi pi aşilea pisti linii şi după movila şeea şi plopi treşiţi drumu’ şi acolo îi mausoleul !”. Aşa dezleg o primă parte a dilemei mele: locuitorii din Mărăşeşti sunt … moldoveni !!!

Nu am să mă apuc acum să vă repet lucrurile pe care le ştiţi dinainte de ’89 şi de pe net, despre mausoleul care a fost ridicat, pentru cinstirea ostaşilor români (480 de ofiţeri şi peste 21.000 soldaţi) căzuţi în luptele grele cu armata germană, în august 1917, în cursul Primului Război Mondial, care au oprit ofensiva germană spre Moldova pe linia de apărare Mărăşti - Mărăşeşti - Oituz. Monumentul a fost construit în două etape: 1923 - 1924 şi 1936 - 1938 (când a fost construit etajul) şi restaurat în perioadele 1973 - 1977 şi 1983 - 1988. Iniţiativa construirii Mausoleului Eroilor aparţine Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române în cadrul Congresului din 8 iunie 1919. Piatra de temelie s-a pus în data de 6 august 1923. La 28 septembrie 1924 s-au inaugurat criptele, în prezenţa Reginei Maria şi a unor personalităţi ale timpului, la 18 septembrie 1938, în prezenţa Regelui Carol al II-lea s-a desfăşurat ceremonia inaugurării mausoleului. În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostaşilor căzuţi pe câmpul de luptă în criptele mausoleului, iar în august s-au depus osemintele generalului Eremia Grigorescu, comandantul Armatei I Române pe timpul luptelor de la Mărăşeşti. Faţă de ceea ce cunoşteam deja m-a impresionat foarte mult şi Muzeul Luptelor de la Mărăşeşti aflat la câţiva metri în stânga mausoleului, , un muzeu care redă în fapt şi o radiografie (prin picturi imense pe pereţi), a luptelor pentru păstrarea identităţii şi integrităţii neamului românesc, de la Decebal până la cele din cel De-al Doilea Război Mondial. După vreo 3 ore cât m-am bucurat de istoria noastră a românilor (şi fiindcă mai era mult timp până când venea trenul de întoarcere), am decis să iau Mărăşeştiul la pas pentru o scurtă radiografie turistică şi de aceea pot să raportez acum că …

… Mărăşeşti este un oraş aflat în partea de est a judeţului Vrancea la graniţa cu judeţul Galaţi. Conform Institutului Naţional de Statistică are o populaţie de 10.671 locuitori eu personal nu am văzut decât linişte totală pe străzile oraşului, dar I.N.S.-ul fiind organism oficial îi voi da crezare şi voi accepta acest număr de locuitori furnizat. Oraşul se află la distanţă aproximativ egală de municipiile Focşani, Tecuci, Adjud şi oraşul Panciu, ceea ce ia conferit un avantaj în promovarea valorilor cultural-turistice ale acestui oraş. Din punct de vedere economic oraşul se poate lăuda cu producerea betoanelor producerea prefabricatelor, morărit şi panificaţie. Sistemul financiar bancar este reprezentat de câteva ATM-uri două agenţii bancare şi cooperative de credit. Transportul urban în comun din Mărăşeşti este … nejustificat, deoarece într-o jumătate de oră traversezi oraşul de la nord la sud sau de la est la vest, pe jos. Există totuşi numeroase taxiuri care acoperă cu brio, necesitatea de transport pe suprafaţa oraşului. Parcul eolian ce ţine de Primăria Mărăşeşti este de asemenea un agent economic foarte important prin prisma realităţii social-economice actuale a oraşului. Gara din Mărăşeşti a fost construită undeva la sfârşitul secolului al XIX-lea dar luptele duse aici au distrus-o fiind reconstruită ulterior şi acum este introdusă în Lista Monumentelor Istorice din România având codul, VN-II-m-B-06518, pe peronul gării se mai găseşte şi azi un ceas istoric şi funcţional Paul Garnier. În spatele gării şi peste drum de mausoleu se văd încă şi astăzi, încercările de construire ale ”canalului Siret-Bărăgan”, şi nu poţi să nu te gândeşti oare care ar fi fost azi starea oraşului dacă acest canal ar fi fost construit !?!?!?!?
Pe principiul ”p-ăştia îi avem şi cu ei defilăm” şi ”ai noştri ca brazii”, oraşul se mândreşte cu fii să născuţi aici în Mărăşeşti: actorul Emanoil Petruţ (8 februarie 1932 – 8 august 1983), regele Milan I al Serbiei (22 august 1854 – 11 februarie 1901), trupa Provincialii (înfiinţată în anul 2001), de asemenea au mai fost decernate titluri de cetăţean de onoare multor alte personalităţi care s-au implicat activ în viaţa şi dezvoltarea oraşului Mărăşeşti.




Dar fiindcă mă ştiţi că vă vreau corespunzător informaţi, îmi voi lua permisiunea să vă las o scurtă listă cu ceea ce trebuie vizitat atunci când veţi ajunge aici în oraşul Mărăşeşti:
* Complexul Monumental Joffre;
* Muzeul Luptelor de la Mărăşeşti,
* Bustul sublocotenentului Gabriel Pruncu (realizat în 1927);
* Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial;
* Monumentul eroilor Regimentului 10 Dorobanţi (realizat în anul 1909);
* Cimitirul ostaşilor germani aflat pe drumul spre Panciu,
* Muzeul Veteranilor de Război din România;
* Bustul lui Alexandru Ioan Cuza din parcul cu acelaşi nume (realizat în 1908);
* Gara Mărăşeşti (cod VN-II-m-B-06518);

Bineînţeles că, la fel ca peste tot în ţară şi aici la Mărăşeşti ar fi foarte multe lucruri de îmbunătăţit şi remediat, dar ne menţinem speranţa că oraşul îşi va recăpăta gloria şi măreţia pe care bătăliile istorice şi eroice i le-au adus. Aşa că închei acest articol invitându-vă să vizitaţi şi dumneavoastră oraşul istoric şi turistic Mărăşeşti !!!


joi, 25 decembrie 2014

Schitul Sfântul Nectarie - Vatra Dornei

Fiindca nu exista aproape nicio informatie,  in intreg mediul online (!!!), despre Schitul Sf. Nectarie din statiunea suceveana Vatra Dornei, m-am deplasat personal pentru documentare direct in superba statiune suceveana.

Schitul Sf. Nectarie are o poveste cel putin stranie, fiindca a fost construit departe de ochii lumii, undeva dupa ce iesi din Vatra Dornei spre Dorna Arini, pe partea stanga. Exista aici la marginea drumului o hala mare albastra unde se afla doua indicatoare, unul te indruma spre “Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului” din Dorna Arini, iar celalalt indicator spre “Schitul Sfantul Nectarie”. Pana la manastire se mentioneaza ca mai ai 3 km. dar pana la schit nu ai nicio informatie. Ca sa ajungi la schit trebuie sa urci spre Varful Barnarel pe un drum forestier destul de ingust unde doua autoturisme trec cu mare greutate unul pe langa altul, noroc ca masini nu prea trec pe aici, poate tocmai si din aceasta cauza.

      





      Este un drum foarte anevoios pentru parcurs pe jos intre o ora jumatate si doua ore faci pana aici sus la schit, insa privelistea, panorama si peisajele fac toti banii. Atentie echipati-va de munte deoarece sunt cateva izvoare care fac portiuni de noroi pe alocuri si va va ingreuna deplasarea pe unele portiuni din foarte anevoiosul si solicitantul traseu montan.

Sfatul meu personal (si verificat !) este ca daca alegeti sa mergeti pe jos, recomandabil sa o faceti in grup, deoarece la un moment dat veti avea in stanga rapa, in dreapta versantul, in fata se va auzi urletul unui lup singuratic, iar din spate latrand nervosi, cainii stanei pe langa care tocmai ati trecut si vor exista cateva momente de panica si de nesiguranta.

O alta parte stranie este ca NU vei gasi 100 de locuitori in Vatra Dornei (in noiembrie 2014), care sa aiba habar de existenta acestui schit, multi dintre ei fiind chiar uimiti si indoindu-se de acest lucru si atunci cand au vazut fotografiile realizate de redactorul delegat de noi pentru documentarea in vederea realizarii prezentului articol. Chiar daca schitul primeste credinciosi, aici ar mai fi de facut unele finisari pentru a fi cu adevarat primitor, totusi calugarii de aici isi dau stradania ca pelerinii sa se simta cu adevarat aproape de Dumnezeu.

Acum eu chiar nu stiu daca prezentul material va declansa o invazie turistica spre Varful Barnarel din Vatra Dornei pentru vizitarea Schitului Sfantul Nectarie, dar cu siguranta aceasta postare este printre primele din mediul virtual in care se scrie despre acest schit. Poate nu ar fi rau pentru turism, ca Primaria municipiului Vatra Dornei, sa-l adauge pe hartile care impanzesc statiunea, deoarece cu siguranta, ar reprezenta o alternativa si o atractie turistica in plus pentru cei care ajung in concediu, vacanta sau la tratament balnear in aceste locuri de o frumusete rara, asa cum se poate observa si din pozele atasate acestei postari..















Prin urmare de acum chiar ca nu mai aveti absolut nicio scuza: mergeti si vizitati si dumneavoastra Schitul Sf. Nectarie din Vatra Dornei si spuneti si altora despre acest loc mirific, la fel cum subsemnatul (Robert Codescu), va relatat dumneavoastra prin aceasta postare !!!