Mărăşeşti

Dacă locuitorii oraşului Satu Mare sunt sătmăreni, cei din Bucureşti sunt bucureşteni, cei din Sibiu sunt sibieni şi cei din Oradea sunt orădeni să se determine cum se numesc locuitorii oraşului Mărăşeşti !?!?

Cu această dilemă ce nu-mi dădea pace de ceva vreme, m-am suit dis de dimineaţă în tren şi m-am îndreptat spre oraşul Mărăşeşti spre a vizita, printre altele, Mausoleul Eroilor Români căzuţi în luptele din Primul Război Mondial. După 2 ore şi 50 de minute cei 160 kilometri dintre gara Ploieşti Sud şi gara Mărăşeşti s-au terminat, aşa că iată-mă în gara Mărăşeşti încercând să aflu cum ajung la mausoleu întreg un organ de ordine, pe care-l consider cel mai abilitat şi responsabil să mă informeze, ”O luaţi pi aşilea pisti linii şi după movila şeea şi plopi treşiţi drumu’ şi acolo îi mausoleul !”. Aşa dezleg o primă parte a dilemei mele: locuitorii din Mărăşeşti sunt … moldoveni !!!

Nu am să mă apuc acum să vă repet lucrurile pe care le ştiţi dinainte de ’89 şi de pe net, despre mausoleul care a fost ridicat, pentru cinstirea ostaşilor români (480 de ofiţeri şi peste 21.000 soldaţi) căzuţi în luptele grele cu armata germană, în august 1917, în cursul Primului Război Mondial, care au oprit ofensiva germană spre Moldova pe linia de apărare Mărăşti - Mărăşeşti - Oituz. Monumentul a fost construit în două etape: 1923 - 1924 şi 1936 - 1938 (când a fost construit etajul) şi restaurat în perioadele 1973 - 1977 şi 1983 - 1988. Iniţiativa construirii Mausoleului Eroilor aparţine Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române în cadrul Congresului din 8 iunie 1919. Piatra de temelie s-a pus în data de 6 august 1923. La 28 septembrie 1924 s-au inaugurat criptele, în prezenţa Reginei Maria şi a unor personalităţi ale timpului, la 18 septembrie 1938, în prezenţa Regelui Carol al II-lea s-a desfăşurat ceremonia inaugurării mausoleului. În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostaşilor căzuţi pe câmpul de luptă în criptele mausoleului, iar în august s-au depus osemintele generalului Eremia Grigorescu, comandantul Armatei I Române pe timpul luptelor de la Mărăşeşti. Faţă de ceea ce cunoşteam deja m-a impresionat foarte mult şi Muzeul Luptelor de la Mărăşeşti aflat la câţiva metri în stânga mausoleului, , un muzeu care redă în fapt şi o radiografie (prin picturi imense pe pereţi), a luptelor pentru păstrarea identităţii şi integrităţii neamului românesc, de la Decebal până la cele din cel De-al Doilea Război Mondial. După vreo 3 ore cât m-am bucurat de istoria noastră a românilor (şi fiindcă mai era mult timp până când venea trenul de întoarcere), am decis să iau Mărăşeştiul la pas pentru o scurtă radiografie turistică şi de aceea pot să raportez acum că …

… Mărăşeşti este un oraş aflat în partea de est a judeţului Vrancea la graniţa cu judeţul Galaţi. Conform Institutului Naţional de Statistică are o populaţie de 10.671 locuitori eu personal nu am văzut decât linişte totală pe străzile oraşului, dar I.N.S.-ul fiind organism oficial îi voi da crezare şi voi accepta acest număr de locuitori furnizat. Oraşul se află la distanţă aproximativ egală de municipiile Focşani, Tecuci, Adjud şi oraşul Panciu, ceea ce ia conferit un avantaj în promovarea valorilor cultural-turistice ale acestui oraş. Din punct de vedere economic oraşul se poate lăuda cu producerea betoanelor producerea prefabricatelor, morărit şi panificaţie. Sistemul financiar bancar este reprezentat de câteva ATM-uri două agenţii bancare şi cooperative de credit. Transportul urban în comun din Mărăşeşti este … nejustificat, deoarece într-o jumătate de oră traversezi oraşul de la nord la sud sau de la est la vest, pe jos. Există totuşi numeroase taxiuri care acoperă cu brio, necesitatea de transport pe suprafaţa oraşului. Parcul eolian ce ţine de Primăria Mărăşeşti este de asemenea un agent economic foarte important prin prisma realităţii social-economice actuale a oraşului. Gara din Mărăşeşti a fost construită undeva la sfârşitul secolului al XIX-lea dar luptele duse aici au distrus-o fiind reconstruită ulterior şi acum este introdusă în Lista Monumentelor Istorice din România având codul, VN-II-m-B-06518, pe peronul gării se mai găseşte şi azi un ceas istoric şi funcţional Paul Garnier. În spatele gării şi peste drum de mausoleu se văd încă şi astăzi, încercările de construire ale ”canalului Siret-Bărăgan”, şi nu poţi să nu te gândeşti oare care ar fi fost azi starea oraşului dacă acest canal ar fi fost construit !?!?!?!?

Pe principiul ”p-ăştia îi avem şi cu ei defilăm” şi ”ai noştri ca brazii”, oraşul se mândreşte cu fii să născuţi aici în Mărăşeşti: actorul Emanoil Petruţ (8 februarie 1932 – 8 august 1983), regele Milan I al Serbiei (22 august 1854 – 11 februarie 1901), trupa Provincialii (înfiinţată în anul 2001), de asemenea au mai fost decernate titluri de cetăţean de onoare multor alte personalităţi care s-au implicat activ în viaţa şi dezvoltarea oraşului Mărăşeşti.

Dar fiindcă mă ştiţi că vă vreau corespunzător informaţi, îmi voi lua permisiunea să vă las o scurtă listă cu ceea ce trebuie vizitat atunci când veţi ajunge aici în oraşul Mărăşeşti:

* Complexul Monumental Joffre;

* Muzeul Luptelor de la Mărăşeşti,

* Bustul sublocotenentului Gabriel Pruncu (realizat în 1927);

* Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial;

* Monumentul eroilor Regimentului 10 Dorobanţi (realizat în anul 1909);

* Cimitirul ostaşilor germani aflat pe drumul spre Panciu,

* Muzeul Veteranilor de Război din România;

* Bustul lui Alexandru Ioan Cuza din parcul cu acelaşi nume (realizat în 1908);

* Gara Mărăşeşti (cod VN-II-m-B-06518);

Bineînţeles că, la fel ca peste tot în ţară şi aici la Mărăşeşti ar fi foarte multe lucruri de îmbunătăţit şi remediat, dar ne menţinem speranţa că oraşul îşi va recăpăta gloria şi măreţia pe care bătăliile istorice şi eroice i le-au adus. Aşa că închei acest articol invitându-vă să vizitaţi şi dumneavoastră oraşul istoric şi turistic Mărăşeşti !!!